Datand om serios. Meniu de navigare

Măcar ultima expresie are anumite elemente în comun cu înţelesul ei - poţi fi dat afară dintr-o slujbă cu aceeaşi rapiditate cu care explodează o ghiulea dintr-un tun, şi consecinţele sunt în genere la fel de serioase.

Dar dacă ni se dă un sac, implicaţia este că am câştigat ceva din acest schimb, ne-om fi pierdut noi slujba, dar am primit o Datand om serios în schimb.

Datand om serios crede că datează de pe vremea când muncitorii îşi cărau sculele într-un sac de la o slujbă la alta. Ideea şi expresia respectivă datează de la mijlocul secolului al XIX-lea; în mijlocul verii, în perioada victoriană, toţi oamenii bogaţi şi importanţi părăseau Londra, în perioada când Parlamentul şi tribunalele erau în vacanţă.

În secolul al XIX-lea, marinarii păstrau grăsimea rămasă pe fundul oalelor în care se găteau nenumăratele feluri de carne de porc în sare regimul lor de zi cu zi şi o vindeau neguţătorilor din port.

Cuvântul provine dintr-un termen demodat pentru buzunarul de sus la pantalonii bărbăteşti. Buzunarul de sus din lateral side kick era cel mai greu de atins şi de aceea oamenii care voiau să îşi păstreze portofelul în siguranţă îl ţineau acolo. În timp, termenul a avoluat să semnifice "orice pe care se poate conta şi care îţi rămâne aproape mereu", şi printr-o generalizare, "partener" sau "complice".

Expresia conform căreia nu poţi face o geantă de mătase dintr-o ureche de scroafă datează de la sfârşitul secolului al XVI-lea, dar proverbul exista în limbă şi anterior acestei perioade, însă menţionând lâna unei oi în loc de urechea scroafei.